- Începusem să sufăr că nu m-ai mai scos la mall.
- Pe bune?
- Da, uitasem cum este să vezi un film la mall.
-!?
- Acum mi-am reamintit și, cel puțin pentru o perioadă, nu îmi mai trebuie.
Filmul a fost Cine nu e gata iar invitația am primit-o de la autoarea cărții omonime și co-scenarista filmului, Iulia Nani.
Am fost coleg cu Iulia pe când semna cu pseudonimul Gilda și, recitindu-i astăzi scrierile de pe acest blog, îmi dau seama că, deși și-a rafinat stilul în timp, umorul a rămas o constantă care a traversat textul până în film.
Am citit ambele ei cărți: Cine nu e gata și Respiră Eliza, apoi am văzut și filmul.
Sorry Iulia dar o să repet aici ceea ce ți-am spus și ție, personal: în opinia mea cartea e mai bună decât filmul. Dar asta se întâmplă la 99,9% din filmele ecranizări ale unor cărți sau inspirate din cărți.
Deci nicio noutate până aici. Hai să vă spun de ce găsesc eu că este un film de văzut și dacă ați citit și dacă nu ați citit cartea Iuliei:
- Sunetul – spre deosebire de multe filme românești unde ai nevoie de subtitrare în limba română, în acest film dialogurile se aud perfect.
- Fără bullshit american, progresist – cu părere de rău pentru producători dar cred că Netflix nu va da banii pe așa ceva.
- Umorul – nu e tâmp ca în filmele românești cu largă audiență și vedete incluse, e un comic de situatie contemporana.
- Personajele – arhetipuri, pe care le-ai întâlnit recent. Zici că filmul este inspirat din realitatea ta imediată.
- Actrița din rolul principal – debut excelent în lung metraj.
Dacă nu mai găsiți filmul Cine nu e gata, aveți cărțile Cine nu e gata și Respiră Eliza. Dacă nu aveți cărțile, aveți scrierile de pe acest blog ale Iuliei.
