Urc rapid scara de lemn, balansată, în speranța că nu voi găsi pe nimeni la ușa cabinetului și voi rezolva repede. Aveam de luat doar o trimitere de la doctorul de familie.
Nu a fost așa. În cabinet era deja cineva pentru consultație, iar pe hol mai așteptau o doamnă și un domn.
Mă apropii și întreb:
EU
Pot să intru înaintea dumneavoastră să iau trimiterea?
Domnul îngăduie din privire. Mi se pare un om în vârstă, cu probleme mult mai mari decât ale mele.
Doamna, între două vârste, îmi spune că și ea stă la rând pentru o rețetă – rețeta mamei ei – și că, după ce ies cei care sunt la consultație, pot întreba dacă trimiterea mea este gata.
Mă așez pe un scaun în fața ei. Domnul stă în picioare și pare neliniștit. Doamna începe să vorbească:
DOAMNA
- De mai mult de 10 ani vin aici la doamna doctor. Atât eu, cât și ceilalți din familie.
- Acum am adus fata cea mică la liceu și am zis să trec să iau și rețeta mamei.
- Ați auzit ce s-a întâmplat cu femeia aceea, pe care a lovit-o cablul chiar pe trecerea de pietoni? Săraca, nici nu știu în ce stare o mai fi, dacă scapă.
Mă gândesc că incidentul s-a întâmplat probabil pe trecerea de pietoni din fața liceului unde doamna și-a dus fata.
EU
- S-a întâmplat un accident aici, la noi?
DOAMNA
- Nu, aici. A trecut un tânăr cu o mașină mare, în intersecție, la Dristor, a agățat un fir de tramvai sau troleibuz, firul a căzut pe o femeie care era pe trecerea de pietoni și aproape că a omorât-o. Nu știu dacă scapă.
EU
- Aaa, deci nu aici. Chiar mă miram că nu am auzit nimic.
DOAMNA
- Nu, nu aici. La Dristor. Eu trec zilnic pe acolo cu fata, când o duc la liceu.
EU
- Pe la Dristor? (noi fiind la Domenii)
DOAMNA
- Da. În ziua de astăzi, cu mașina, distanțele nu mai sunt o problemă. Nu înțeleg pe unii care spun: „Vai, v-ați mutat în Ștefănești…”. Cu mașina ajungi imediat oriunde ai nevoie. Nu e nicio problemă să o duc și să o iau de la liceu cu mașina. Nu aș mai putea locui într-un apartament. Avem în Ștefănești casă cu grădină, aer curat, altă viață.
EU
- Dar nu vă deranjează traficul? Că traversați zilnic Bucureștiul.
DOAMNA
- Ne-am obișnuit. Ni se pare firesc. Dar dumneavoastră cu ce vă deplasați?
EU
- Eu merg cu transportul în comun și, cel mai mult, cu bicicleta. Mă rog, nici nu am drumuri atât de lungi de făcut.
DOAMNA
- La noi, în Ștefănești, transportul în comun nu este OK. Iar cu bicicleta, chiar dacă drumul nu ar fi lung, nu putem să inhalăm toată poluarea din București.
Doamna face o scurtă pauză, apoi continuă:
DOAMNA
- Eu respect legea. Dacă nu ar fi voie cu mașina în oraș, aș veni cu ea până la prima gură de metrou și aș continua cu metroul. Dar așa, de ce să las eu mașina, când încă se poate?
